Atât de mulți oameni au trecut prin viața mea în toți anii aceștia. Atât de mulți oameni mi-au trecut pragul casei, pragul sufletului, pragul minții, încât pe unii poate mi-i amintesc vag.
Știu sigur că nu am uitat momentele în care ei și-au lăsat amprenta asupra vieții mele, pozitiv sau negativ, e mai puțin important.
Sunt oameni care mi-au rămas ei, fizic, în minte dar sunt oameni pe care, deși nu mi-i amintesc exact, le port cu mine vorbele la fiecare pas. Mi-i amintesc în momentele grele și știu sigur că voi reuși să mă ridic în acest fel.
Au fost atât mulți și vor mai fi iar eu sunt gata să-i primesc pe toți cu brațele larg deschise. Să iau tot ce-i mai bun din ei înainte să plece. Să-i iubesc până la epuizare și apoi să-i mai țin o secundă. Pe cât de mulți vor veni pe atât de mulți vor pleca… vor uita…
Îi țin în mine și-i port ca pe cea mai de preț comoară. De ce? Pentru că ei m-au adus până aici și mă vor purta mai departe prin valurile vieții. Cum aș fi putut să învăț atât de multe fără… ei? Oamenii din viața mea au fost cei mai buni învățători de-a lungul timpului.
